Unde povesti nu sunt, nimic nu sunt!

povestea bizonului urban mi se pare, de departe, cea mai legitima si folositoare campanie sociala derulata in ultimii ani. cred ca fiecare om cu minimum de bun-simt este deranjat de smecherii din trafic, niste "iustini capra" ai injuraturilor. cred ca oricine conduce zi de zi prin bucuresti a vazut macar un slinos cefos si chelios care de la volanul unui x5 dadea o flegma in directia unui pricajit. singura vina a pricajitului a fost ca se afla in calea bizonului grabit sa ajunga la turma sa. cu muzica la maxim, regele soselelor nu se supune regulilor. el este trimisul pe pamant al zeului soferilor. pentru el, semafoarele si semnele de circulatie sunt niste accesorii care estetizeaza drumul. ceilalti participanti la trafic reprezinta materie neglijabila. singurul lucru care poate opri animalul, sau macar sa ii incetineasca goana, este o gagica buna pe care o invita tacticos in limuzina lui: "printeso, ce buna esti! te fac o tura?". o ruda a bizonului de oras este tax...

drama barbatilor se masoara in 2000 de cuvinte. cu atat vorbeste mai mult, intr-o zi, o femeie decat un barbat. studiul asta spune multe despre firea persoanelor pe care noi le iubim atat de mult. (pentru feministe: post-ul asta are caracter de gluma, desi informatia este adevarata)

observ noi tendinte in limbajul romanilor. iata cum arata o zi din viata unui tanar contemporan lui patapievici (nu stiu ce mi-a venit cu asta): "m-am trezit obosit. am fost aseara la un party cool unde am stat chill cu un whiskian in mana dreapta si cu un bonk in stanga. oamenii au fost friendly si funny, iar dj-ul a playat toata noaptea numai minimal. acum tre sa plec la work. pe splai o sa ii dau putin nos ca sa ma trezesc. partea proasta e ca la munca o sa ma intalnesc iar cu aceiasi colegi laim. ca sa treaca mai repede timpul o sa ma mess-uiesc cu fetele de pe hi5, iar la pranz merg pana la Mc-ul (a se citi mecul) din colt sa mananc niste junk food. chiar! cred ca m-a mail-uit ala de ieri. sa vad ce feed-back imi da pentru ideea de print pe care i-am gandit-o in brainstorming. sper sa mearga ok netu', chiar daca am un comp naspa. dupa meeting-ul de la 5 plec. yeeeeeeey! ma intalnesc cu radu sa imi arate ce iPhone (aifon) si-a luat. si, daca nu o sa fiu prea obosit, poate ...

folosesc aceasta ocazie ca sa ii multumesc lui tom. el este cel care ma bucura cu un comentariu aproape de fiecare data cand postez ceva. din pacate nu am pus la bataie niste premii pentru cel mai fidel cititor al blogului meu. lasa...ca ii dau o bere cand ne vedem.

conform dex-ului divertisment = Petrecere plăcută a timpului (de scurtă durată); distracţie; amuzament; agrement. in fiecare vineri seara pro tv ne propune o emisiune care a rupt toate barierele audientelor: dansez pentru tine. oamenilor le place, pe mine ma ingrijoreaza. stau cateodata si ma intreb de unde apetenta romanilor pentru suferinta altora? incerc sa trec totul prin filtrul perioadei comuniste in care activitatea de baza era uitatul in curtea vecinului. pe vremea aia romanii isi castigau energia de fiecare zi daca celui de langa ei ii era mai rau decat lor. zilele alea s-au dus. totusi, la tv, la un post care inregistreaza cele mai mari audiente, intr-o emisiune "vedeta" se banalizeaza deceptiile si greutatile altora. ce e interesant in a vedea pe cineva ca plange pentru ca tac-su mai are 1 an de trait? eu nu inteleg! se creeaza o competitie intre cazuri deosebit de grave, iar publicului privitor i se creeaza senzatia de dumnezeu. telespectatorii printr-o distractie...

vreau sa plec intr-o tara straina. mai vreau o infuzie de civilizatie. cred ca le-ar trebui asta multor romani. mai vreau sa il bat pe frizerul lui guta. vreau sa ma angajez. vreau sa intre pe radio in heavy rotation o piesa de-a noastra. vreau o masina cu care sa ma mandresc. vreau sa ma las de fumat. vreau sa termin sticla asta de whiskey si dupa aia promit ca va las in pace.

lucruri pe care nu le inteleg la ora asta: de ce... 1. umbla ala de vis-a-vis in curu' gol prin camera? la ultimul etaj al unei cladiri de birouri 2. mai sforaie tara din moment ce i s-a lungit nasul 3. cauta agentiile numai oameni cu experienta 4. dinamo e pe primul lor desi joaca atat de prost 5. george s-a tuns ca un puscarias cu toate ca ii sta atat de bine cu parul mai mare 6. nu avem concerte 7. nu imi mai place ciocolata 8. nu castig la loto (6 numere din 49. e atat de simplu!!!) 9. am cumparat prostia aia de bautura alcoolica nedefinita: whiskey cu arome...parca e unirea. 10. ar citi cineva tampenia asta...

traiesc dupa alt fus orar. mi-am dat seama in noaptea asta! m-am pus in pat la 1 jumate si acum, la 3 jumate scriu pe blog. n-am somn. tara doarme ca vaca langa mine (pentru cine nu stie, tara e cateaua mea) si sforaie cu nesimtire. rau de tot!! azi am adus-o acasa. imi pare rau ca inca nu i s-a refacut corneea. parca e un pirat chior. oricum e mult mai bine decat acum o luna. poate pun doua poze cu ea. ca in reclamele de la pastilele de slabit: before si after :)) ce rau sunt! tot frumoasa a ramas. sforaie!! v-am zis?

din categoria: cand o sa ajungem si noi sa facem din astea? idee simpla, efect puternic!

gospodinele au, in general, peste 50 de ani. fac parte din generatia femeilor care acum trei decenii visau la doi barbati celebri: alain delon si florin piersic. gospodinelor le place sa gateasca. sotul le va iubi cu adevarat doar cand ele ii vor pregati felul de mancare preferat. o femeie nu este cu adevarat gospodina daca nu stie sa faca prajituri. finalul apoteotic al unei mese reprezinta prajitura, cea care ii atinge coarda sensibila barbatului tocmai ghiftuit cu o tava intreaga; mandru, satisfacut, cu tonul sefului casei el ii alinta auzul consoartei cu o lauda pusa intr-o forma arhaico-mahalagistica: "fa, imi place! mai ai?". atunci gospodina noastra se simte cu adevarat iubita. daca mai primeste si o palma nostalgica peste cur in semn de multumire planul a fost indeplinit. acum nu mai are decat sa isi urmareasca telenovela preferata, in care din pacate, nu joaca piersic. "barbatul puternic, galant, iubitor de prajituri. ia uite-l ca apare la televizor! vrea sa ne...

sunt un donald trump in devenire. mi-a venit cea mai tare idee de afacere (pe langa o parcare supraetajata in cartierul tei; acolo unde proprietarii de masini reinventeaza in fiecare seara regulile stationarii): o agentie de publicitate. dar nu orice fel de agentie! una semi-pro in care sa nu poti sta decat un an, cat sa iti faci experienta pentru a a te angaja intr-una pro. evident ca glumesc. din pacate, este adevarat ca aproape toate agentiile din bucuresti cauta oameni cu experienta. dar aia care nu au, ce fac?

m-am prins si eu in plasa in care cad toti romanii. indiferent de varsta, sex, etnie, culoare, marimea penisului, respectiv a sanilor, toti isi dau cu parerea. nu conteaza ca n-au nici o treaba cu subiectul. ei baga mare, de parca le-ar fi rusine sa taca. "ce parere o sa isi faca vasile care se uita la mine de pe geam? o sa spuna la tot cartieru cat de prost sunt" se gandeste exemplarul romanesc pur-sange. dupa care trage aer in piept si face cele mai ciudate legaturi neuronale verbalizate in tampenii aka perle. (de ex. pentru simona sensual cabanosii sunt oamenii care traiesc in cabane). luni am facut si eu aceeasi greseala. bine...nu am scos o perla propriu-zis; hai, mai bine, sa va povestesc pe scurt ce mi s-a intamplat. am fost invitat la ...asa....la ce va ganditi?...nu ma, nu la bere... la o prezentare de moda :) si cum eram eu acolo, ghiocel neinitiat printre botezati si levintzi, i s-a pus pata unei blonde simpatice de la tvr sa imi ia un interviu. de ce tocmai mie? ...