Unde povesti nu sunt, nimic nu sunt!

mai am un pic si innebunesc. ati simtit vreodata nevoia sa iesiti cu un pistol pe strada (pistol cu apa, bineinteles) si sa ii improscati pe toti in functie de iq-ul fiecaruia? oricum v-ar trebui cateva bidoane de rezerva, pentru ca inteligenta proverbiala a romanului e doar in mintea noastra. alaltaieri am mers cu andreea la o clinica privata. genul acela unde platesti un purcoi de bani pentru ca niste doctori/asistente sa fie super profesionisti(e) si sa te trateze cu respect. respectul ala care in sistemul medical de stat este o fata morgana, o utopie, un vis frumos, etc. am ajuns mai devreme cu 10 minute decat programarea de la 11, dar in cabinet era deja cineva. am asteptat cuminti pana la 11.05, cand pacientul a iesit. am uitat sa va zic ca, intre timp, la usa cabinetului se postase mandra o doctorita (din ce mi-am dat seama). eh, si aici incepe distractia! nici nu a iesit bine pacientul din cabinet ca doamna doctor ne-a luat-o inainte cerandu-ne sa asteptam doua minute. oameni d...

fac casting! il caut pe cel mai talentat tanar scriitor! vreau sa publice o carte despre norocul meu proverbial. hai sa va zic ce mi s-a intamplat. intre pache protopopescu si foisorul de foc face legatura o straduta pe care nu au voie sa circule alte autovehicule decat troleibuzele sau masinile riveranilor. ca orice bucurestean care se respecta, evident ca si eu fac abstractie de multe ori de semnul care indica accesul interzis. numai ca acum doua zile, in capatul strazii, ma astepta deloc zambitor un politist. cu elan muncitoresc m-a tras pe dreapta si mi-a cerut actele. eu, ce sa fac? cum mie nu imi sta in fire sa indrug verzi si uscate daca ma simt cu musca pe caciula si nici nu am tupeul smecherului de capitala care baga 500 de mii in talon, i le-am dat. au trecut cateva minute pana mi-am facut curaj sa ies din masina si sa ma duc la el sa ii explic. ce naiba? doar locuiesc in zona! "daca ii spun ca imi parchez masina pe strada sau ca am dat o fuga rapida pana la banca si nu ...

este inutil sa fac o comparatie intre romania si europa de vest, intre o stare de ev mediu tarziu si una de modernitate suparator de civilizata. ce nu intelegeam pana acum era de ce diferenta asta? raspunsul, insa, l-am gasit in ora pana la care se ia micul dejun in hotelurile romanesti vs hotelurile din occident. romania: 11. europa: 10. veriga lipsa din acest rationament atat de dureros pentru noi, romanii, prin care incercam sa ne explicam decalajul de cultura, de educatie, de dezvoltare pe orice plan vreti voi, este de o ora. in ora asta zace atata lene cronicizata in secole de trandavie la umbra codrului batran! si ar mai fi un motiv: smecheria. smecheria este o boala intalnita la majoritatea romanilor. pentru cine nu stie daca sufera sau nu de boala asta, iata cateva manifestari: intrecerea coloanei care sta la semafor, fentarea pe contrasens a aglomeratiei bucurestene, alintarea cu cativa bocanci in gura a unui baiat care se plimba cu prietena prin parc, fentarea statului in pl...

printul campaniei anti-fumat in care sa se vada plamanii de fumator ai mihaelei radulescu era doar un fel de a sublinia inutilitatea si impotenta actualei fotografii. normal ca vedeta antenei 1 nu ar fi putut aparea intr-o poza care sa ii compromita imaginea. tot ce am vrut sa subliniez e ca se putea alege ceva cu mult mai multa semnificatie.

mai e putin si se implinesc 10 ani de cand fumez. da! vreau sa ma las. nu, nu pot! am incercat de cateva ori, dar de fiecare data spiritul malefic al tutunului m-a atras in mrejele lui. dar, iata ca de data asta, fortele binelui promit sa ma sprijine in razboiul asta, de multe ori pierdut inca de la prima salva de (tu)tun. cruciada impotriva fumatului a inceput cu mihaela radulescu in rol de general. un general sexy, imbracat sumar, care mie imi place. care sunt armele pe care ea le pune la bataie? o pereche de chiloti rosii si o bluza alba foarte decoltata. jalnica idee! se pare ca celebrul beretta de nu stiu cati milimetri tinde sa se transforme intr-un banal pistol cu apa, iar trupele binelui sa ma ajute cam tot atat cat i-au ajutat americanii pe romani in al doilea razboi mondial. cum de ce? pai nu ati vazut ca print-urile campaniei se potrivesc mai degraba unui magazin de lenjerie intima, decat unei campanii impotriva fumatului? dupa cum spuneam la inceput, eu sunt fumator. nu unu...

imi plac rusoaicele. cui nu-i plac? nu imi plac, insa, rusii ca natie. ingamfati, incapatanati, agresivi, betivi. exista totusi pe lume o civilizatie mai nesuferita: americanii! baietii aia de treaba, plini de umor, prosti facuti gramada care prin curajul lor salveaza planeta in toate filmele hollywoodiene. in realitate sunt mai ingamfati decat rusii si le place sa-si bage nasul oriunde nu le fierbe oala (vezi mai recent kosovo, afganistan, irak). de fiecare data cand rangerul adulmeca niste petrol sau niste verzisori calca in picioare o lume intreaga. si de fiecare data cand s-a intamplat asta, rusii, din orgoliu si dintr-o rivalitate istorica le spuneau sa se potoleasca. ce faceau americanii? nimic! continuau in nesimtire ce incepusera deja. dar, cum roata se invarte, rusii s-au vazut in pozitia americanilor si au invadat georgia. nu stiu cine a fost de vina, nu stiu care este exact situatia de acolo pentru ca traim in secolul dezinformarii. mai interesant este cum americanii s-au a...

spuneam mai jos ca tinerii sunt atrasi de mirajul vietii de artist. hai sa lamurim ce este, ce presupune si cu ce se mananca aceasta "viata de artist". peste tot in lume exista doua ipostaze ale omului de muzica: 1. el, compozitorul, instrumentistul, interpretul, etc. celebru, apreciat de o lume intreaga. are cel putin 3 concerte pe saptamana. remuneratia este pe masura caselor si masinilor sale. unde merge este in centrul atentiei. oameni importanti stau in preajma lui pentru a mai castiga niste puncte la notorietate. admiratoarele il sufoca, oamenii din fata scenei ii canta piesele. tine prima pagina a revistelor de renume pentru sume mari de bani. are studioul lui, propria linie vestimentara, papusi facute dupa chipul si asemanarea lui. masinile ii sunt inscriptionate la comanda cu numele lui (nu cred ca e cazul si in romania, totusi). isi face probleme legate de vestimentatie si de numarul de articole in care a fost mentionat numele sau in ultima saptamana. isi ordoneaza ...

ne place sa aruncam cu noroi in trupele comerciale de la noi din tara (ma refer aici la cele care canta cu instrumente si isi tin reprezentatiile live; restul, in proportie de 80% isi merita soarta). ne place sa ii injuram pentru muzica pe care o promoveaza. ne place sa credem ca suntem altfel, cu mult peste cei din jurul nostru si ne zicem underground. pentru noi muzica este arta si filosofie in acelasi timp. si, ca sa aratam ce inseamna de fapt eleganta si cultura in muzica, ne facem trupa. acum am intrat in randul artisitilor. nu conteaza ca nu stim sa cantam. nu conteaza ca noi nu am ajuns nici macar la litera a din abecedarul notelor. noi inca facem bastonase. nivelul nostru este comparabil cu al unui elev de clasa I care incearca sa scrie o nuvela. daca din intamplare ii intalnim pe strada pe "poponarii aia" de la Directia 5 (exemplul este aleator) ne uitam fix si le zambim zeflemitor. cine sunt ei? niste amarati care de 10 ani scot hit dupa hit si castiga un purcoi de...