Am vazut ca e la moda sa scrii despre cat de tare esti tu, cel care si-a trait copilaria in anii '90 si ce lipsiti de bucuria vietii de pustan sunt puradeii de azi. Si ma gandeam ce ma leaga pe mine de perioada aia dintre Revolutie si apogeul manelelor. Si cam asta mi-a venit in minte, la prima mana: 1. Casetofonul galben al sora-mii (din ala smecher, cu doua casete, cu recorder si cu radio) din boxele caruia rasunau la maxim Coco Jambo, La Bouche si Music Factory. Nu stiu cum era cu petrecerile in apartament pe vremea aia ca eu ajungeam sa dorm la bunica-mea in toate serile cheie. 2. O echipa nationala a Romaniei care dadea goluri mai multe decat adversarul si, culmea, mai si castiga.... Asta e o parte frumoasa cu care pustii de azi nu stiu cand se vor intalni... 3. Imaginea mea cu cativa dinti lipsa in fata. Nu stiu de ce am avut ambitia prosteasca de a zambi larg la prima mea poza din clasa intai. Aia clasica: in banca, pixul in mana, un caiet deschis pe masa si harta Ro...
Un campionat murdar si o campioana, indiferent cum s-ar numi ea,chiar si Steaua, nedemna de onoruri si mai mult ca sigur figuranta in viitoarea grupa a CL.Un fotbal ca o oglinda a unei societati de kaka(cu k mic,cel cu K mare e se pare viitor coleg cu Mutu la Milan)si niste personaje, gigi, borcica, georgica, mititelu si mitica plus multi altii care ne sunt impusi de catre o mass-medie neprofesionista si corupta.Mult zgomot pentru nimic...parca asa zicea Will, nu?
RăspundețiȘtergerehai sa iti zic ceva: cheia unui blog sanatos e sa scrii cat mai mult pe el
RăspundețiȘtergerece ma bucur ca imi urmezi sfatul
RăspundețiȘtergere