Unde povesti nu sunt, nimic nu sunt!

Probabil ca e laim sa scriu de-abia acum despre un film la care jumatate din populatia bipeda a Bucurestiului a rontait deja floricele prin cinematograf, dar nu am cum sa las un film de aprox. nota 9 pe IMDB sa imi scape printre degete. Mai ales ca l-am si vazut ( n.r . autorul tocmai a facut o gluma). Interstellar  nu e doar un film lung. E un film de trei ore care trece intr-un minut fara iesit la tigara, fara cumparatul celei de-a doua beri, fara cap intors in stanga ca sa te uiti urat la ala care comenteaza prea tare. De fapt, nici nu are cum sa existe personajul asta intr-o sala unde ruleaza filmul lui Christopher Nolan. Si, daca tot am ajuns la Christopher Nolan, sa ne amintim impreuna cateva filme pe care le-a facut tot el (fie ca regizor, fie ca scenarist): Inception, The Dark Knight Rises sau Memento. Un argument destul de legitim in indemnul de a merge la cinema. Interstellar este un SF. Dar, un SF cu actiune, cu personaje puternice, cu muzica excelenta si cu o m...

Vinerea trecuta am mers la prima auditie a albumului "La capatul lumii" al Alexandrei Usurelu. Evenimentul s-a tinut la Casa Margarit si a adunat laolalta mai multi bloggeri din sfera muzicala. Nu o sa va vorbesc despre eveniment, care, in opinia mea, a fost unul reusit. Pe cat de cosy , pe atat de original; de fapt, asa cum este si muzica artistei. Nici nu o sa iau fiecare piesa in parte la analizat / comentat / laudat. Asta ramane sa faca fiecare om care va asculta albumul. El, singur, isi va alege piesele preferate sau cele peste care va sari (desi, sincer, nu cred in posibilitatea celei de-a doua variante). Nu o sa va spun ca grafica albumului arata foarte bine, iar cineva chiar a pictat toate imaginile si a incercat sa surprinda esenta fiecarei melodii in parte. In schimb, o sa vorbesc despre starea pe care ti-o transmite muzica Alexandrei Usurelu si a celui care o construieste instrument cu instrument, nota cu nota, Bobby Stoica. Iar, starea este una de liniste...