Unde povesti nu sunt, nimic nu sunt!

Cred ca foarte multi dintre cei ce vor citi pana la final vor identifica un pattern al scurtelor evadari in Vama Veche . Cam asta inteleg eu ca se intampla, din auzite :) Totul incepe inainte de a pleca. Cu o marja de 3, 4 zile, incepi sa iti cauti tovarasi de drum care sa-si rupa frateste bani din bugetul de baut si sa-i puna la benzina . Ideal este sa pleci cu o masina care consuma putin si are, deja, rovinieta facuta pe tot anul. Dupa ce ai stabilit cati vor fi in masina, incepi sa cauti cazare . Undeva intr-o curte unde sa iti instalezi cortul si sa aiba macar un dus (stii ca, inevitabil, cand se va termina coada din fata ta, apa va fi rece - nu e nici o problema; o sa ai destula vodka la bord ca sa nu mai simti disconfortul termic). Totul este stabilit, iei cortul, faci bagajul, cumperi tigari si pleci la drum ; ideal, noaptea ca sa ajungi dimineata direct la plaja . In Vama , primul lucru pe care il faci este o baie in mare. Dupa aia iti iei o cuba libre . Doua, trei, pa...

Povestea taximetristului bucurestean face parte din categoria legendelor populare care isi schimba incontinuu forma in urma adaugirilor fiecarui narator in parte. M-am gandit deseori, insa, cum ar fi sa privim toata povestea asta din celalalt punct de vedere. Nu de pe scaunul mortului (care, intr-un taxi bucurestean, devine o expresie tot mai plauzibila si ancorata in realitate), ci de pe cel al soferului profesionist.   Viteza. Intr-o capitala in care toti sa plang de lentoarea transportului public, taxiurile vin sa raspunda nevoii de eficientizare a timpului. Asadar, daca vreti sa va deplasati repede trebuie, bineinteles, sa va asumati riscurile aferente (cu totii ne simtim usor emotionati in avionul care merge cu 700 de km/h la 10.000 m altitudine, dar nu ne dam la o parte din fata luxului de a economisi timp). Altfel, nu va ramane decat sa urcati in tramvai si sa stati jumatate de ora numai la Lizeanu.   Regulile de circulatie.  Inaintasi mai destepti decat noi au...

Am vazut ca e la moda sa scrii despre cat de tare esti tu, cel care si-a trait copilaria in anii '90 si ce lipsiti de bucuria vietii de pustan sunt puradeii de azi. Si ma gandeam ce ma leaga pe mine de perioada aia dintre Revolutie si apogeul manelelor. Si cam asta mi-a venit in minte, la prima mana: 1. Casetofonul galben al sora-mii (din ala smecher, cu doua casete, cu recorder si cu radio) din boxele caruia rasunau la maxim Coco Jambo, La Bouche si Music Factory. Nu stiu cum era cu petrecerile in apartament pe vremea aia ca eu ajungeam sa dorm la bunica-mea in toate serile cheie. 2. O echipa nationala a Romaniei care dadea goluri mai multe decat adversarul si, culmea, mai si castiga.... Asta e o parte frumoasa cu care pustii de azi nu stiu cand se vor intalni... 3. Imaginea mea cu cativa dinti lipsa in fata. Nu stiu de ce am avut ambitia prosteasca de a zambi larg la prima mea poza din clasa intai. Aia clasica: in banca, pixul in mana, un caiet deschis pe masa si harta Ro...