Unde povesti nu sunt, nimic nu sunt!

Probabil ca e laim sa scriu de-abia acum despre un film la care jumatate din populatia bipeda a Bucurestiului a rontait deja floricele prin cinematograf, dar nu am cum sa las un film de aprox. nota 9 pe IMDB sa imi scape printre degete. Mai ales ca l-am si vazut ( n.r . autorul tocmai a facut o gluma). Interstellar  nu e doar un film lung. E un film de trei ore care trece intr-un minut fara iesit la tigara, fara cumparatul celei de-a doua beri, fara cap intors in stanga ca sa te uiti urat la ala care comenteaza prea tare. De fapt, nici nu are cum sa existe personajul asta intr-o sala unde ruleaza filmul lui Christopher Nolan. Si, daca tot am ajuns la Christopher Nolan, sa ne amintim impreuna cateva filme pe care le-a facut tot el (fie ca regizor, fie ca scenarist): Inception, The Dark Knight Rises sau Memento. Un argument destul de legitim in indemnul de a merge la cinema. Interstellar este un SF. Dar, un SF cu actiune, cu personaje puternice, cu muzica excelenta si cu o m...

Vinerea trecuta am mers la prima auditie a albumului "La capatul lumii" al Alexandrei Usurelu. Evenimentul s-a tinut la Casa Margarit si a adunat laolalta mai multi bloggeri din sfera muzicala. Nu o sa va vorbesc despre eveniment, care, in opinia mea, a fost unul reusit. Pe cat de cosy , pe atat de original; de fapt, asa cum este si muzica artistei. Nici nu o sa iau fiecare piesa in parte la analizat / comentat / laudat. Asta ramane sa faca fiecare om care va asculta albumul. El, singur, isi va alege piesele preferate sau cele peste care va sari (desi, sincer, nu cred in posibilitatea celei de-a doua variante). Nu o sa va spun ca grafica albumului arata foarte bine, iar cineva chiar a pictat toate imaginile si a incercat sa surprinda esenta fiecarei melodii in parte. In schimb, o sa vorbesc despre starea pe care ti-o transmite muzica Alexandrei Usurelu si a celui care o construieste instrument cu instrument, nota cu nota, Bobby Stoica. Iar, starea este una de liniste...

Cred ca foarte multi dintre cei ce vor citi pana la final vor identifica un pattern al scurtelor evadari in Vama Veche . Cam asta inteleg eu ca se intampla, din auzite :) Totul incepe inainte de a pleca. Cu o marja de 3, 4 zile, incepi sa iti cauti tovarasi de drum care sa-si rupa frateste bani din bugetul de baut si sa-i puna la benzina . Ideal este sa pleci cu o masina care consuma putin si are, deja, rovinieta facuta pe tot anul. Dupa ce ai stabilit cati vor fi in masina, incepi sa cauti cazare . Undeva intr-o curte unde sa iti instalezi cortul si sa aiba macar un dus (stii ca, inevitabil, cand se va termina coada din fata ta, apa va fi rece - nu e nici o problema; o sa ai destula vodka la bord ca sa nu mai simti disconfortul termic). Totul este stabilit, iei cortul, faci bagajul, cumperi tigari si pleci la drum ; ideal, noaptea ca sa ajungi dimineata direct la plaja . In Vama , primul lucru pe care il faci este o baie in mare. Dupa aia iti iei o cuba libre . Doua, trei, pa...

Povestea taximetristului bucurestean face parte din categoria legendelor populare care isi schimba incontinuu forma in urma adaugirilor fiecarui narator in parte. M-am gandit deseori, insa, cum ar fi sa privim toata povestea asta din celalalt punct de vedere. Nu de pe scaunul mortului (care, intr-un taxi bucurestean, devine o expresie tot mai plauzibila si ancorata in realitate), ci de pe cel al soferului profesionist.   Viteza. Intr-o capitala in care toti sa plang de lentoarea transportului public, taxiurile vin sa raspunda nevoii de eficientizare a timpului. Asadar, daca vreti sa va deplasati repede trebuie, bineinteles, sa va asumati riscurile aferente (cu totii ne simtim usor emotionati in avionul care merge cu 700 de km/h la 10.000 m altitudine, dar nu ne dam la o parte din fata luxului de a economisi timp). Altfel, nu va ramane decat sa urcati in tramvai si sa stati jumatate de ora numai la Lizeanu.   Regulile de circulatie.  Inaintasi mai destepti decat noi au...

Am vazut ca e la moda sa scrii despre cat de tare esti tu, cel care si-a trait copilaria in anii '90 si ce lipsiti de bucuria vietii de pustan sunt puradeii de azi. Si ma gandeam ce ma leaga pe mine de perioada aia dintre Revolutie si apogeul manelelor. Si cam asta mi-a venit in minte, la prima mana: 1. Casetofonul galben al sora-mii (din ala smecher, cu doua casete, cu recorder si cu radio) din boxele caruia rasunau la maxim Coco Jambo, La Bouche si Music Factory. Nu stiu cum era cu petrecerile in apartament pe vremea aia ca eu ajungeam sa dorm la bunica-mea in toate serile cheie. 2. O echipa nationala a Romaniei care dadea goluri mai multe decat adversarul si, culmea, mai si castiga.... Asta e o parte frumoasa cu care pustii de azi nu stiu cand se vor intalni... 3. Imaginea mea cu cativa dinti lipsa in fata. Nu stiu de ce am avut ambitia prosteasca de a zambi larg la prima mea poza din clasa intai. Aia clasica: in banca, pixul in mana, un caiet deschis pe masa si harta Ro...

E simplu! Fac parte dintre cei care, in lipsa unei liste de cumparaturi, sunt total dezorganizati. Ma trezesc la final cu un cos plin, cu o suma astronomica pe bonul de plata si fara nimic in frigider. Insa, am identificat solutia de iesire din aceasta situatia aparent lipsita de speranta: am inceput sa ma uit in cosurile celorlalti.  Soiul asta de spionaj al cosului vecinului e destul tare. Oameni cu o strategie de cumparaturi mult mai buna decat a ta te scot din impas atunci cand te plimbi printre rafturi. Ai uitat sa iei apa? S-ar putea ca femeia aia care trage abuziv un copil de mana sa aiba in cos solutia lipsei tale de memorie. Sau poate te-a insarcinat cea cu care iti imparti domitorul sa ii iei niste servetele demachiante (da, frate, stiu... toti astia combinati facem asta, dar nu recunoastem)... S-ar putea ca ajutorul sa vina daca iti cobori privirea de la tipa de langa tine putin mai jos - adica in cosul ei de cumparaturi.  Deci, ca sa n-o mai lungesc: furati...

Cu doar cateva fire de par in barba  - de care ar fi putut sa scape lejer daca se stergea cu un prosop mai aspru - si c u o fata ce aducea mai degraba a olimpic la informatica, ghertoiul din trafic a reusit sa-mi ruineze chi -ul matinal . Dupa ce si-a schimbat culoarea pielii din bronz in mult mai deschis si si-a schimbat si BMW-ul cu o masina mai "vai m**** ei", s-a gandit cum sa ma intercepteze pe mine in intersectie la Sf. Vineri.  A intalnit un  Mihai fericit, un pic stramtorat de folosirea a doua picioare in loc de unul , linistit si cu mult chef de viata dupa spagile date pe la spital pentru scoaterea gips-ului. Evident, stateam in dreapta intrucat conditia fizica precara dupa o luna de imobilizare nu imi permitea sa fac opturi pe strazile din Bucuresti. La volan, jumatatea mea mai buna .  Asa... revenind la desfasurarea actiunii, va spuneam cum bizonul ( aveti aici o descriere mai detaliata ), deghizat in caprioara, in masina lui "vai m**** ei", se i...