Romania, Bucuresti... doar mocirla

Pot sa spun ca, prin amabilitatea fratelui meu, ma numar printre bucurosii care conduc o masina. Spun bucurosii pentru ca imi sunt cunoscute autobuzele pline pana la refuz, cu usa abia inchizandu-se din cauza oamenilor ramasi pe scara. Tot cunoscuta imi este si senzatia pe care o incerci cand stai la 40 de grade langa un gras certat cu apa si sapunul imbracat doar in maiou. Imi sunt cunoscute spectacolele de manele batute pe scaune si oferite de cocalari fara aprobarea calatorilor. Si la fel de cunoscute imi sunt fetele impasibile ale oamenilor cand o gasca de tigani inconjoara o batrana ca sa-i fure portofelul. Astazi, insa, mi-a venit sa injur in toate limbile. Nu are legatura cu transportul in comun sau cu masina. Singura conexiune este ca atunci cand ai masina ta nu esti nevoit sa mergi prin toate baltile si noroaiele de dupa topirea zapezii. Azi nu mi-a iesit. Intamplarea face ca dimineata a trebuit sa merg la un casting in tinuta office. Mi-am pus pantofii proaspat lustruiti si ...