Unde povesti nu sunt, nimic nu sunt!

Ho ho ho, dragii mosului! Cu o oarecare intarziere cauzata de lupta fara menajamente dusa cu porcariile si cu sticlele de vin, ma intorc invingator pe blogul personal. Motivul este simplu: vreau sa va urez ce se ureaza de Sarbatori! Adica multa sanatate, multa veselie si multa cumpatare in timpul meselor traditionale. Stiu ca ultima parte o sa imi aduca eticheta de "lup moralist" din partea celor care ma cunosc, dar na!, imi fac datoria de mic formator de opinie. Acestea fiind spuse, va multumesc inca o data voua, celor care imi urmariti blogul si va adresez un indemn tipic romanesc: spor la infulecat!

Pe langa frumusetea Sarbatorilor tapetate cu albul zapezii, cu mirosul cozonacilor scosi din cuptor, cu armonia colindelor, cu o multime de cadouri si de filme cu reni, decembrie mai vine cu ceva in Bucuresti: cu traficul!! De fapt, toata magia de care vorbeam inainte, aia cu colinde si brazi verzi pe pereti, se pierde printre injuraturile de mama, tata, surori, nepoti, veri de gradul 2 si copii nenascuti pe care soferii le scot din desaga plina cu expresii de duh a Mos Craciunului de Romania. Degeaba mergi tu acasa cu plasa plina de cadouri, te asezi in fotoliu si dai drumul sa-ti cante Hrusca, iti iei in brate copiii si le spui povesti frumoase despre cum Craciunul ne face pe toti mai buni. Asta e vrajeala. Mai devreme ce gandeai cand ai trimis carnatul imobil de masini si soferi din fata ta fix in ce-au avut mamele lor mai frumos si mai de pret? Cam asa se desfasoara ostilitatile pe strazile din Bucuresti in luna decembrie. Ce nu inteleg eu este de unde au iesit atatea masini pe str...

Am fost la pitzipongeala?! Dupa cantarea de sambata am plecat cu Amalia, Anca, Theo si Ingrid in... Club Gaia! Invitatia ne fusese facuta de prietenii nostri, Tom si Irina, care se luptau de mama focului cu o sticla de whiskey prea plina ca sa se lase infranta cu usurinta fara nici un ajutor din exterior. Dupa cateva aventuri care tin de firea etern complicata a femeii - tocuri, daca nu tocuri atunci nu merg, alta rochie, alt loc alte obiceiuri vestimentare - am ajuns. Am parcat plini de mandrie nationala Logan-ul lui Theo intre un Range Rover si un Mercedes si am purces catre locul pierzaniei. Gaia este o "fata" mare, patrata, cu un bar patrat pe mijloc de unde lumea poate sa bea ce vrea. Fatuca are forma de hala, hala are pereti, iar peretii sunt ticsiti cu plasme si picturi rupestro-renascentiste infatisand femei in deplinatatea goliciunii lor - adica in pasarica goala. Preturile sunt acceptabile daca te cheama Poponetz, Natafletz, Bombonel sau Felix Miaunel. Pentru ceilal...

1 decembrie 2011 ... 18.05 Ma intorc de la Oradea. Sunt in masina, conduce Amalia si George sta in dreapta. E deja 6 seara. Lasam in dreapta noastra Alba-Iulia animata astazi mai mult decat de obicei cu ocazia zilei nationale. E 1 decembrie si ma gandesc la ce inseamna Romania si romanism. Sincer, nu prea mai stiu… Tot ce stiu e ca in decembrie soarele ne paraseste ceva mai repede, iar afara e bezna. Si ca drumul nu se vede. Ca semnalizarea publica este inexistenta. Ca strada e denivelata si cu gropi. Ca fiecare metru pe care il parcurgi isi rezerva dreptul de a te surprinde neplacut la adapostul intunericului total si al farurilor puternice care se vad din sens opus. Si mai stiu ca platim taxe, ca platim amenzi, ca platim roviniete si autostrazi in acelasi timp (nicaieri in Europa nu se mai intampla asta). Poate ca ar trebui sa explicam intructva recordul negativ al celor mai multe accidente prin faptul la fel de adevarat ca Romania are cele mai proaste si mai prost semnalizate drumur...

Intr-o frumoasa zi de vara, ca multe altele neiertata de urgia ploilor torentiale, jumatatea mea mai buna a facut o observatie cat se poate de simpla si inteleapta (probabil nu e prima persoana care observa lucrul asta, dar cum in alta parte nu l-am mai auzit, ii rezerv ei drepturile de copyright). In timp ce admiram frumusetea satelor din jurul Bucurestiului (intre noi fie vorba, dovada vie ca pana sa mirosim bogatia civilizata a oocidentului la care aspiram vor mai trece cateva decenii), Amalia ma intreaba cu naivitate teatrala: “Ai observat ca romanii isi pun banca in fata portii, in loc sa o puna in curte?”. O observatie de bun-simt si la indemana oricui. Si atunci ne-am gandit noi cat de multe lucruri poate sa spuna gestul asta despre firea romanului. Sa fie nevoia inofensiva de socializare, intr-o lume in care civilizatia dictata de mass-media se confunda cu izolarea si anxietatea individului? Ei, as! Poti sa socializezi inofensiv si in propria curte daca e pana acolo. M...

Toata lumea are un gunoi in casa, nu? Il vedeti acolo in coltul in care sta de fiecare data asteptand sa mai bagati un rest in sac. Dar v-ati gandit vreodata cum ar fi daca gunoiul ar avea viata? Va dati seama cate sentimente amestecate ar fi intr-o singura galeata? S-ar bate acolo inocenta cutiei de lapte cu perversitatea unei bucati de peste aruncate cu 2 zile in urma. S-ar lupta pe viata si pe moarte simpaticele ambalaje de ciocolata, prea vesele de fel, cu acra salata ofilita de prea mult otet. Ce sa mai? In inima controversatului sac de gunoi s-ar produce mare agitatie. Ar fi ba nervos, ba fericit, ba simpatic, ba nesuferit, ba, ba, ba... Una peste alta, cat de bine e totusi pentru gunoi ca nu e viu. Altfel s-ar lega si s-ar arunca singur la tomberon. Pentru ca prea multe trairi te pot interna cu norma completa fix in cel mai luxos salon de la spitalul de nebuni...

Se pare ca am inceput sa folosesc blog-ul numai in scopuri personale:) Asadar, hai sa facem putina reclama. Joi, 21 aprilie, trupa Tha dAdA in colaborare cu HaHaHa Production, label din care face parte, lanseaza oficial single-ul "Ne doare la.." pe www.monden.info. "Ne doare la..." este o piesa amuzanta, actuala, cat se poate de sincera in ceea ce-i priveste pe membrii trupei, printre care ma numar si eu, membrii care, contrar rigorilor societatii in care traim, se incapataneaza sa stea degeaba... pardon, sa faca doar muzica :) Cantecul isi propune sa aduca putina veselie in inimile romanilor prea impovarati cu greutatile vietii pe plaiuri mioritice, dar pe care ii doare la... Pana joi va incit cu un teaser la fel de amuzant! Enjoy!

Pot sa spun ca, prin amabilitatea fratelui meu, ma numar printre bucurosii care conduc o masina. Spun bucurosii pentru ca imi sunt cunoscute autobuzele pline pana la refuz, cu usa abia inchizandu-se din cauza oamenilor ramasi pe scara. Tot cunoscuta imi este si senzatia pe care o incerci cand stai la 40 de grade langa un gras certat cu apa si sapunul imbracat doar in maiou. Imi sunt cunoscute spectacolele de manele batute pe scaune si oferite de cocalari fara aprobarea calatorilor. Si la fel de cunoscute imi sunt fetele impasibile ale oamenilor cand o gasca de tigani inconjoara o batrana ca sa-i fure portofelul. Astazi, insa, mi-a venit sa injur in toate limbile. Nu are legatura cu transportul in comun sau cu masina. Singura conexiune este ca atunci cand ai masina ta nu esti nevoit sa mergi prin toate baltile si noroaiele de dupa topirea zapezii. Azi nu mi-a iesit. Intamplarea face ca dimineata a trebuit sa merg la un casting in tinuta office. Mi-am pus pantofii proaspat lustruiti si ...

De ceva vreme imi doresc sa scriu despre lucrul asta! Pentru ca lucrul asta deja influenteaza viata oamenilor la nivel mondial: darama guverne, da bani, inventeaza vedete, scrie istorie, creeaza dependenti, da in gat mafioti, castiga Globuri de aur, etc. A devenit cel mai bun prieten al omului. Profilele au devenit alter-ego-urile personajelor reale. Vieti intregi sunt desfasurate in fata prietenilor virtuali. Aici se traiesc drame sentimentale mai puternice chiar decat parintii sacrificiului erotic, Romeo si jumatatea lui mai buna, Julieta. Cred ca v-ati prins deja despre ce e vorba. Facebook-ul este genial doar prin simplul fapt ca raspunde incredibil de bine nevoilor voyeuriste, fetisiste si narcisiste ale firii umane. Este inventia psihologica a secolului! Cred ca Zuckerberg daca s-ar fi nascut acum ceva timp, ar fi fost cel mai bun prieten al lui Freud. Iar Freud, daca ar fi trait in zilele noastre, si-ar fi publicat interpretarile cu tenta sexuala ale viselor si ar fi primi...

Duminica, 6 februarie, Rosia Montana implineste 1880 de ani de atestare documentara. Mult mai multi ani decat pot sa numere americanii care stau in spatele Rosia Montana Gold Corporation. O sa fie inca un prilej ca noi sa militam pentru conservarea zonei. Evenimentul desfasurat cu ocazia asta are loc la Clubul Taranului din Bucuresti. Mai mult, spre seara The dAdA si Partizan v-au pregatit un concert de zile mari. Va asteptam acolo. Intrarea e libera.

Tocmai cand ma gandeam ca a mai trecut o zi fara un subiect amuzant pe care sa-l pot posta pe blog, iata ca din Est mi-a venit salvarea. Si de unde mai exact? De la vechii nostri prieteni, rusi. Bai, rusii astia se aseamana din atatea puncte de vedere cu noi, romanii incat ma mir ca directia politica a domnului Basescu merge pe axa Londra-Washington, in loc sa traverseze Nistrul in drum spre Moscova (ciudata decizia presedintelui roman daca tinem cont de inclinatia la mai mult de 45 de grade - cu siguranta nu celsius - pe care o are dansul catre bauturile mai tari din nastere). Asadar, Rusia, acest izvor nesecat de putere politica si militara, dar si de boema si arta de mare valoare, ne ofera exemple in fiecare zi. Un popor dominat de dorinta de a reusi, un popor ambitios si darz. Si asta se vede la cel mai inalt nivel, unde "presedintele" Putin este un exemplu pentru orice urmas al celui mai brav popor slav: zi de zi face demonstratia calitatilor sale de fost agent KGB - cen...

M-am hotarat! Relansez blogul! Bine… vorba vine il relansez. Incep sa scriu din nou. Am observat ca noua moda este sa nisam. Nisam tot! De la scutece care nu mai sunt pentru toti bebelusii, ci doar pentru cei ce tin suzeta intr-o parte, pana la tractoarele care ara numai campurile cultivate cu orez. Ma rog... mai in gluma, mai in serios, aproape toate blogurile sunt nisate. Si atunci cum sa rezist eu in mafia asta? Foarte simplu! Nu mi-am propus sa ma schimb. In contiuare scriu ce imi vine in minte si… atat! Asa ca cititi gandurile intunecate ale ultimului print al blogului generalist. Salvatorul ideilor fara sens! Supereroul aberatiilor! Eu insumi!