Unde povesti nu sunt, nimic nu sunt!

Dumnezeu a vrut sa-si faca echipa de Champions League. Ingerii aveau nevoie de un"dom' profesor", iar acesta a fost selectat dintre cei mai buni si corecti fotbalisti pamanteni. Alegerea lor, insa, a scufundat o tara intreaga intr-o mare de lacrimi. "Dobrin a fost chemat in cer sa-si faca scoala de fotbal", spunea un prieten de-al marelui jucator. A fost un simbol, acum a devenit o legenda. Dumnezeu a apreciat faptul ca el nu a luat, niciodata, nici un cartonas. Nu, el nu a murit! El nu a fost inmormantat! Printul din Trivale a pasit cu alai pe poarta in fata careia a fost asteptat de Sf. Petru. El a fost avansat in cel mai important post care i se putea oferi unui om pentru care fotbalul a fost insasi viata lui. Il vom reintalni si ne va incanta din nou cu fentele sale. Pana atunci, haideti sa facem o ultima plecaciune in fata celui care a fost Printul din Trivale! In incheiere voi posta poezia pe care poetul Adrian Paunescu i-a adus-o ca ultim omagiu lui Nicol...

Ascunsi dupa birourile lor, cu sondaje care arata cat de inapoiat cultural este poporul roman, oamenii de radio se erijeaza in niste victime ale sistemului: nu putem difuza muzica rock pentru ca publicul nu asculta. Ceea ce nu inteleg ei este ca, desi au dreptate in privinta publicului roman, imbecilizat de muzici si mesaje fara sens, puerile si scarboase, totusi detin puterea de a schimba ceva. Ei pot educa oamenii care nu sunt idioti! Singura lor vina este ca nu li se ofera optiunea de a alege. Daca in alte tari este promovata valoarea, la noi domneste non-valoarea! Daca in tari civilizate sunt aduse in atentia publicului trupe noi, valoroase, la noi se bucura toata lumea cand Hi-q implineste 10 ani de cariera in ale playback-ului. Antitalente muzicale conduc masini sport de ultimul tip, in vreme ce artisti cu vechi state de plata in ale muzicii sunt evacuati din casa (vezi cazul lui Mihai Constantinescu) sau fug in tari straine in care sa isi castige painea (vezi cazul lui Kempes). ...

E prima data cand scriu pe blogul asta. Am mai avut o incercare, dar a fost nereusita. Si tot gandindu-ma despre ce sa scriu mi-am pus intrebarea fireasca: "Ba, da' eu de ce mi-am facut blog?". Chiar...de ce? (pentru baietii din trupa intrebarea asta are o rezonanta mult mai amuzanta dupa concertul de la Baia Mare, dar asta intr-un subiect viitor). Poate ca sunt pervers si simt o dorinta ascunsa de a ma dezbraca de inhibitii in fata celorlalti oameni. Vreau sa imi vada cele mai ascunse cotloane ale gandirii mele, astfel sa ma cunoasca si sa provoc reactii. Da, numai ca nu sunt cu nimic mai pervers decat voi! Voi sunteti niste voyeuri! Sunt un exhibitionist: eu ma dezbrac de idei in fata voastra, iar daca gestul meu va provoaca o reactie atunci ating pragul fericirii supreme. Deci, postati fratilor comentarii! Sau poate ca, intr-o lume din ce in ce mai laica, imi place sa ma spovedesc unor persoane virtuale. De acum nu mai trebuie sa merg la biserica. Spun ce am ...